2005. Anul când am trecut de la copilărie la adolescență, de la jocurile din curtea blocului la explorat lumea, stilul personal și grupurile de oameni noi. Nu am fost niciodată parte din majoritate, nu am tăcut la timp, nu am arătat ca restul și nu m-au bucurat aceleași lucruri. Am avut parte de bullying agresiv dar am fost echipată nu doar să îi fac față, ci să îl și combat.
La mine în liceu eram o mâna de oameni care ascultam muzică d-aia și asta ne făcea targetul perfect. În afară școlii însă, ne-am găsit unii pe alții și am reușit să explorăm lumea prin propria viziune. Weekendurile noastre însemnau ore întregi petrecute pe Capela, suc și discuții despre muzică, lume și visuri pe terasă la Umbreluțe, pocker la Instinct, partyuri organizate de noi în Morrison sau adunări în cercuri restrânse la câte unul dintre noi acasă. Călătoream mult, mergeam în orașele mai mari încercând să găsim ce lipsea din Vâlcea, căutam să descoperim mereu locuri, povești, activități și provocări mai impresionante, eram o rețea de outsideri împrăștiați în toată țara, în orașe mari și localități mai mici, care ne cunoșteam între noi și asta ne făcea să ne simțim acasă oriunde am fi mers.
Pe vremea aceea nu ne puteam imagina că Vâlcea ar putea susține un concert rock, și, în niciun caz, un festival, era doar locul unde te pregătești ca să poți să pleci spre o facultate mai bună, un job decent și o societate care nu îți judecă în permanentă existența. Nimic nu m-ar fi convins că, 4 ani mai târziu o să merg la o facultate aici, o să mă angajez și o să asist ca martor obiectiv la toate schimbările care se vor petrece în următorii 20 de ani. Și s-au schimbat multe. Și multe au rămas la fel.
Odată ce generația mea s-a mutat spre orașele universitare nu s-au mai ținut petreceri, nu am mai avut o gașcă, nu am mai aparținut. Am uitat să mai călătoresc și m-am simțit uitată. Noile generații au continuat să aibă propriile feluri de a-și petrece timpul, cu rave-uri în pădure, drumeții, aventuri proprii. Și ei, în umbra societății.
Abia prin 2013 s-a deschis, în Râmnicu Vâlcea, Aby Stage Bar– un pub cu sală de concerte în care au cântat trupe mari ale rockului românesc, dar în care s-au auzit prima dată și voci noi. Aby ne-a oferit ce nu credeam că se poate oferi aici, în orașul în care nu se întâmpla nimic- am dansat de ne-au picat tălpile pe mixurile lui Cătălinescu în serile de party, am aplaudat vocile bune (și pe cele proaste) din serile de karaoke, am râs de am făcut burtă la stand up și am cântat vers cu vers hiturile Alternosferei, am ascultat Cargo, Coma , Om la lună, Fără Zahăr, les Elephants Bizarres, Ducu Berti, Trooper, dar și pe ai noștri Antract sau Civic Rebels, și, la fiecare concert ne-am simțit parte dintr-o comunitate în care nu mai există scenă și fani, ci prieteni, intimitate și voie bună. Aici vedetele devin tangibile, străinii îți devin prieteni și distracția reușește să unească oamenii din categorii diametral opuse. Toate astea pentru că un zăpăcit s-a trezit într-o zi și a zis “Ce dacă e un oraș prea mic pentru ideile mele mari, eu o fac oricum”.
Mihai Răzvan Mugescu nu mai are nevoie de introducere. El este omul care a reușit să ne dea un spațiu unde să existăm, ne-a dat primul loc de concerte, a reușit să repună Brezoiul pe hartă, să ne mai potolească setea de muzică și nevoia de dans. Este omul de rând care, în papuci și pantaloni scurți a reușit să facă mai multe pentru cultura vâlceană decât costumele alese să facă asta.
În 2017, Miță a vrut să avanseze la următorul nivel, ceva ce suna de-a dreptul fantezist- cel mai mare festival de Blues, și a vrut să o facă tot aici, acasă. Nu a găsit susținere în Râmnic, și, Doamne, ce bine…nu pentru noi, locuitorii, noi am avut doar de pierdut- am pierdut tot turismul care venea la pachet cu festivalul, toți banii care ar fi intrat în bugetul local dar și în afacerile locale, am pierdut renumele și expunerea internațională, cât și boomul cultural pe care îl putea produce.
Dar, cum ziceam, ce bine. Așa am redescoperit Brezoiul, noi și tot restul lumii. Nu cred că există loc mai frumos decât pajiștea de lângă rău, la poalele munților, de unde răsună muzică bună și aplauze frenetice în fiecare vară. Ca să înțelegeți exact ce am pierdut, trebuie doar să va uitați cât de mult a câștigat Brezoiul prin simplul fapt că primarul și oamenii de acolo au primit cu brațele deschise viziunea nebunească a lui Mugescu.
Ajuns în 2023, cu un succes răsunător la Brezoi, Miță și-a reîndreptat atenția către Râmnicu Vâlcea și și-a mai setat un țel imposibil- reînvierea Constelațiilor Rock– cel mai cunoscut festival de profil al anilor 80, unul din puținele festivaluri rock din perioada comunismului, care a servit ca rampă de lansare pentru zeci de formații- Iris, Celelalte Cuvinte, Lotus, Accent, sunt doar câteva din cele care ulterior au dat direcția curentului muzical rock în România.
În mai 2023, Constelațiile au reaprins lumina sub formă de concurs la care au participat 32 de trupe și care s-a încheiat cu Gala ținută la Arenele Traian. În 2024 alte 34 de trupe s-au înscris și Arenele Traian au răsunat pe ritmuri de rock adevărat.
Anul acesta 12 trupe finaliste au concurat pe scena de la Arene, castigători fiind:
- locul I- MXM
- locul II- Give’N Take
- locul III- Liquid Wednesday.
Alături de concurenți au participat la Gala: Civic Rebels, Semnal M, The Magnifics, Survolaj, Alexandra Căpitănescu Band și Antract.
Ca în fiecare an, Constelații Rock a reușit să unească comunitatea aducând la un loc oameni de toate vârstele, iubitori de muzică bună și de distracție. S-a cântat, s-a aplaudat, s-a încins hora și tinerii s-au îngrămădit să facă poze cu formațiile. Unii au simțit muzica de pe băncile laterale, alții au dansat cu patos în fața scenei iar unii au profitat de ocazie și au socializat la o bere sau o porție de gofre cu ciocolată la mesele de pe terenul de baschet. Nu am fost mulți, dar ne-am strâns undeva spre 1000 de oameni și mi s-a reconfirmat că există potențial de creștere, iar aste e ușor de înțeles dacă ne uităm la numărul consumatorilor de profil (mai exact câți participanți au fost la ArtMania, Rockstad, s.a.), dacă profităm de istoria și renumele Constelațiilor și de profesionalismul dovedit al oranizatorului.
Ca să înțelegeți mai exact, în 2025, Consiliul Local a votat bugete după cum urmează:
- 900 000 RON însemnând aproximativ 178 000 Euro- We love music Festival
- 200 000 RON însemnând aproximativ 39 500 Euro- Deep Forest Fest
- 140 000 RON însemnând aproximativ 27 600 Euro- Constelații Rock
extras din Proiect de hotărâre: Aprobare calendar evenimente cultural-artistice pe anul 2025
Fără a leza calitatea sau imaginea celorlalte festivaluri amintite, este vizibilă inechitatea distribuirii de fonduri și susținerea fățișă a unora în detrimentul altora, atât din considerente economice, cât și de locație, durată și promovare. Sunt multe motive pentru care un festival poate primi o finanțare substanțial mai mică decât altele însă acest lucru va aduce cu sine o incapacitatea a festivalului de a se dezvolta și îl va condamna să supraviețuiască la limită, diminuându-și din potențial, din capacitatea de a atrage artiști sau din mecanismele prin care se poate face cunoscut oamenilor.
Mi-aș dori ca de viața culturală să fie încurajați să se ocupe cei care au demonstrat succes în domeniu, care au vândut bilete, au atras fonduri, au încheiat parteneriate cu nume mari și înțeleg importanța teatrului, muzicii și sportului, iar încurajarea înseamnă uneori finanțare suficientă care aduce sustenabilitate pe termen mai lung și calitate evenimentului.
Mi-aș dori ca Râmnicul să învețe să își țină tinerii acasă, să le ofere motive să rămână, atât economice cât și culturale, mi-aș dori să profităm de poziția geografică și potențialul turistic al zonei și să atragem oameni către Vâlcea.
Comparând cu vremurile adolescenței mele, Vâlcea a evoluat considerabil. Suntem la final de sezon și vara aceasta ne-a adus o multitudine de evenimente, atât în oraș cât și în județ- de menționat multiplele festivaluri de la Brezoi (culminând cu Blues Festival), We Love Music Festival, Jazz Cave, Constelații Rock, Deep Forest Fest, multiple reprezentații în Govora, Zilele Imnului la Râmnic, Fii Cool la Cule. În ciuda progresului, simt totuși că în oraș se frânează o dezvoltare nu doar posibilă, ci firească și necesară a culturii iar acum riscăm să repetăm greșeala enormă pe care am făcut -o cu festivalul de blues. Cu toate acestea, Constelații Rock a mai supraviețuit un an.
Împrumutând încrederea de a transforma imposibilul în posibil, aștept cu nerăbdare următoarea ediție iar vouă, Mihai și voluntari- Chapeau bas!
Foto: Udrea Razvan
