Stimabili și stimabile, azi vreau să vă prezint un prieten bun și nebun de-ai mei. De ce nebun?
Așa i-am zis când mi-a spus prima dată că se va muta la Vâlcea să deschidă o școală de IT din fonduri proprii. Să fim serioși, era un puști de nici 30 ani din București care visa că va schimba lumea prin educație. De lăudat? Absolut! Realizabil? Nu tocmai.
După 3 ani cred că pot să recunosc că m-am înșelat, nu pare că mai scăpăm de Cătălin curând, așa că azi vreau să mă asigur că toți locuitorii vâlceni au auzit de Project IVI, pentru că ducem lipsă de oportunități de calificare pentru tineri în Vâlcea dar, mai ales, pentru adulți —și aici vorbim de calificări reale, nu din pix, de pe urma cărora participanții pleacă cu un bagaj de cunoștințe foarte căutate pe piața muncii, și, de ce nu, cu sprijin în a-și găsi un loc de muncă în domeniu.
Bună, Cătălin, să începem cu începutul, care e prima ta amintire cu Vâlcea?
Prima mea amintire este… bacalaureatul.
Deși o să sune ciudat, am dat acest examen în Rm. Vâlcea. În fiecare an se organizează bacul olimpicilor pentru cei care sunte plecați la concursuri internaționale în perioada în care în mod normal sunt aceste aceste examene, iar în acel an bacul olimpicilor a avut loc la Rm. Vâlcea.
Ce background ai și care era viața ta în București?
Sunt inginer pe diplomă, am terminat Facultatea de Automatică și Calculatoare, UPB, am un master în securitate și peste 10 ani de experiență profesională. Am lucrat pentru firme care fac procesoare, echipamente de rețea, soluții de securitate, soluții de testare, etc.
În paralel cu aceste demersuri am ținut laboratoare la facultate și am predat cursuri private de retelistică.
Când, și mai ales, ce te-a determinat să iei decizia de a te muta aici?
M-am împrietenit pe internet cu niște tineri din oraș. I-am vizitat mai mulți ani la rand și mi-a plăcut aici.
Unul dintre aceștia îmi tot povestea: „Nu poți să compari Rm. Vâlcea cu orașe mai mari precum București sau Sibiu, dar este destul de funcțional. Sunt școli bune, mall-uri, cinema, teatru, restaurante, locuri de vizitat prin jur. In oraș este o dorință mare pentru cursuri IT, mai ales pentru potențialul dovedit în presă de HackerVille. “
Ce e Project IVI? Ce înseamnă, cum a apărut și care e misiunea lui?
IVI sunt inițialele pentru Inițiativa Vâlcea Inovează și reprezintă un ONG axat pe educație în domeniul IT.
Motivele pentru care a apărut sunt legate de cele amintite anterior combinate, adică nevoia de cursuri IT cu o dorință a mea personală- cel mai mult îmi place să predau, numai că nu imi mai doream să fac un doctorat și apoi să încerc să mut munții prin instituții inflexibile.
Într-un final, dorința mea cu nevoile orașului s-au întâlnit la mijloc și s-a nascut IVI.
Ce cursuri se predau, câți absolvenți aveți până în prezent și ce povești de succes ne poți povesti în câteva randuri?
Momentan avem 2 programe + 1 program la cuptor.
Avem programul „Infrastructura IT”, prin care se predau rețele (CCNA), servere (Linux) și automatizare (Python). Prin acest program cursanții învață să facă o infrastructură IT completă.
La final au și un mic proiect de o lună care îmbină toate aceste elemente.
Mai avem programul „Dezvoltare Software” lansat în acest an. Cursurile predate sunt: Baze de Date – SQL, Introducere în Programare – Python, Programare Orientată Obiect – Java, Structuri de Date și Algoritmi. Scopul programului ar fi să învețe o persoană să dezvolte o soluție software de A la Z.
Încercăm să facem un parteneriat pe termen lung cu Rubik Hub (un incubator de startup-uri) prin care vom mentora la sfârșit cursanții pentru a-i ajuta să-și transforme idea într-o afacere cu finanțare. De anul trecut cei de la Rubik au programe prin care duc cele mai bune idei din țară în SUA.
In cuptor este și „Project HackerVille”, un program facut în parteneriat cu Facultatea de Automatică și Calculatoare, UPB. Acesta este o continuare la „Infrastructura IT”, și se vrea a fi un curs complet de CyberSecurity.
Prima generație va începe cursurile în Octombrie 2025 și va învăța totul de la atac, audit pana la defensivă/securizare.
Pana acum aproximăm că avem undeva la 80 de cursanți care au trecut băncile cursurilor noastre. Cursurile au inceput în pandemie și din prima generație s-au angajat în domeniu 3 persoane. Anii urmatori s-a mai angajat o persoană. Dar începuse și perioada de degradare a muncii remote. Cursanții nostri erau căutați, dar doar cu condiția de relocare în orașe mai mari.
De când ești vâlcean full time ți-ai făcut prieteni, te-ai implicat în proiecte locale, ba chiar ți-ai găsit și jumătatea, pare că îți priește viața de provincie. E Vâlcea cum te așteptai?
Dupa cum știi, dinainte să vin în oraș, m-am împrietenit cu gașca ta. Între timp am mai întâlnit și persoane noi pe care le-am cunoscut într-un fel prin toată această aventură cu Project IVI. Tot într-un ONG mi-am cunoscut și viitoarea soție, Mădălina.
Pe lângă Project IVI, m-am mai împrietenit și cu alte ONG-uri.
Fundația Comunitară, care este un fel de părinte care veghează și ajută tot ce este în județ.
Fundația Alex Tache, care încearcă să ajute tinerii proaspăt ajunși majori din centrele de plasament.
Prietenii Anastasiei, care încearcă să ajute copiii pe spectru să se integreze în societate.
Centrul de tineret AIDE – care aduce experiențe internaționale tinerilor din oraș. Prin ei ne-am trimis cursanți și instructori în programe ERASMUS.
Daca tot suntem pe subiect, fiind născut și crescut în București, învățat cu agitația, multitudinea de oportunități profesionale și culturale, apoi mutat în orașul nostru „de pensionari” cum îl mai numim, ce nevoi stringente crezi că are Râmnicul?
Cred că cel mai important lucru care îi lipsește orașului este un centru comunitar. Cand zic aceste cuvinte mă refer la spații întregi cu camere tematice, în care să poți să-ți faci hobby-uri sau pur și simplu să petreci timpul în afara casei tale. Momentan orașul nu are un spațiu care să creeze comunități în jurul unor pasiuni. Aceste spatii ar trebui să fie disponibile 24 din 24, 7 zile din 7.
Orașul în sine încearcă să aibă lucruri interesante, există de toate, chiar daca la un nivel mai mic. Dar problema pe care o vad este că nu există oportunități să începi să experimentezi mai de jos cu aceste subiecte. Vorbesc cu multă lume care face lucruri extraordinare, și pare că fiecare om este un mic univers izolat. Sunt foarte multe universuri izolate în oraș, care, daca s-ar uni, ar întoarce lumea cu susul în jos.
Printre lucrurile pe care nu le realizează vâlcenii nativi față de cei din orașele mari este că ei visează. În București oamenii nu visează. În mod trist, oamenii pare că se duc acolo să le moară visurile. Ajung într-un cerc de clișee îndeplinite, precum un job la o corporație și rate pentru casă și mașină. Cam ăsta e visul orașului mare.
Ca să dau un exemplu care m-a uimit: Când eram în vizită la tine, mama ta povestea cum și-ar fi dorit să facă balet și în secunda următoare ne-a arătat că și acum poate face șpagatul. Și nu este singurul exemplu.
Ziceam la început că ești deja aici de niște ani, știm ce ai făcut până acum, cu ce te ocupi în prezent, ce plănuiești pentru viitor?
Mi-am cerut iubita în căsătorie. I-am spus încă de la început că aș vrea să adoptăm un copil sau doi în viitor. E clar că Râmnicu Vâlcea este noua mea casă. Legat de Project IVI, am două programe noi în minte legate de AI și realitate virtuală, un program de Data Scientist, prin care orice copil poate deveni om de știință folosind inteligența artificială pentru a face noi descoperiri, al doilea program va ajuta cursanții să intre în domenii digitale, bine plătite, prin arta digitală: fie că vorbim de jocuri video, animații sau realitate virtuală (VR).
Anii care vin avem ca scop să facem copiii din oraș primii pe țară pe tot ce înseamnă era digitală: rețele, cybersecurity, startup-uri, cercetare, etc.
Mulțumesc că ți-ai făcut timp pentru noi. Succes in continuare și dacă mai ai un ultim mesaj de transmis cititorilor noștri azi, te rog!
Aș vrea să mulțumesc Râmnicului că m-a primit cu brațele deschise și vâlcenilor le doresc să își adune curajul și să se implice în activitățile pe care le oferă orașul, fie ele civice sau profesionale. Ne vedem la cursuri!
Foto: arhiva personală – Cătalin Vasile
