Undeva, în inima orașului cu o stradă lungă și blocuri de-o parte și de alta, mărginite la răsărit de apă și la apus de pădure,
în care nimeni nu are o explicație pentru diferența între venitul mediu și mașinile pe care le vezi pe stradă,
în locul care generează oameni de știință și cultură, dar încă n-a învățat să-i și păstreze,
se desfășoară concomitent viețile oamenilor ca mine și ca tine.
*
Aici, la 1, într-un apartament rece cu vedere spre Calea lui Traian, miroase a frigănele cu zahăr și a iubire.
Deși modești, părinții lui Andrei ar face orice pentru el și sora lui mai mică pe care nu apucă să îi vadă foarte des din cauza joburilor în ture lungi și solicitante.
Domnul Viorel lucrează pe platforma chimică și doamna Lili e infirmieră la spital.
Se gândesc să plece în Italia așa cum au început să facă tot mai mulți dintre părinții noștri.
*
În camera lui, Andrei și-a pus în căști soundtrack-ul de la Fast and Furious, încercând să acopere cearta Popeștilor de la 2.
Vecinul s-a hotarat în seara asta că nu-i place mâncarea nevesti-sii și urlă.
De vină sunt probabil paharele băute la cârciuma de pe Basarab, care I-au zapacit de creier și care acum ne zăpăcesc pe noi.
*
La 4, Dana e iar singură acasă cu ăla mic și Florin e plecat în vreo delegație de muncă, cum se întâmplă aproape în fiecare weekend.
Nu știu dacă fuge de ea sau de ăla mic căruia îi dau dinții și ne amintește tuturor ce frumoasă-i viața în primii ani.
*
Și John, gagicul Ginei de pe scara D, iese mereu în oraș „cu băieții”.
Sunt prieteni buni Johnny și Flo, nimeni nu știe exact ce muncesc, dar ziua sunt mereu la Max și în weekenduri am auzit că își fac apariția prin Jet Set cu câte o puștoaică la brat.
*
Pe bloc e Ioana care iar citește romane de dragoste la lumina lanternei, sperând că într-o zi o să fie mai fericită decât vecinii noștri.
Ea e fiica Popeștilor de la 2, e prima din familie care o să meargă la facultate.
Pe ea situația de acasă a motivat-o să învețe și să-și caute un sens undeva departe de Vâlcea. A intrat la UMF la Cluj.
Toți de pe scară sunt mândri de ea și speră că, poate, într-o zi se va întoarce și vor avea și ei o pilă în spital.
*
În spatele blocului sunt teribiliștii care au înțeles că viața bună e aia cu manele pe telefon, o bere și o sămânță la bancă.
Chiulangii profesioniști, care acum câțiva ani trăgeau cu pistolul cu bile pe sub fustele fetelor și le frecau cu zăpadă iarna.
Acum le fluieră sau chiar le pipăie când trec pe lângă ele pe stradă. Ca dezvoltare personală, visează să ajungă cândva pe treapta de mijloc a rețelei de hackeri.
*
La 3 cineva scrie, scrie să se ascundă, ca și Andrei, de ceilalți.
Scrie, pentru că prin scris poate să plângă, să râdă, să spere și să viseze.
Scrie despre viața tuturor de la fiecare etaj și se întreabă ce povești se desfășoară în blocul de peste stradă.
Scrie, și dacă treci și acum pe strada lungă, în serile de vară, poți vedea lumina aprinsă de la 3, unde pixul încă scrie.
Foto: Arhiva personală a autoarei
