Scânteia
Aș vrea să pot să te detest,
Aș vrea să-ți dau cu protest,
Aș vrea să n-o mai ard prostesc,
Doar că-s cetățean onest.
Viața m-a cojit de zest.
Rame groase, nasuri false,
Nu prezintă interes.
Doar scânteia dintr-o minte
E motiv să mă trezesc.
Salcia de lângă
Ea pe fața-mi scria un eseu.
Mâini lungi cu degete subțiri,
Coborau atingerile fine
Ale unei coame de leu.
Bărbăția ei era feminină,
Iar primăvara verde ea se costuma mereu.
Iarna o găseai tot plină,
De săgeți surprinse de emoție,
Ce-mi sfârâiau după ureche.
Ori cald fiind ca și cum ar seduce,
Mângâierea și-o prelingea,
Cum pe Iisus îl alina pe cruce.
Terci de melci
M-am săturat de zile în care tu nu ești.
Mă obosesc nopțile când tu nu mă privești.
Degeaba urcă luna când tu nu te gândești,
La cum stau rece-n soare în lipsa de povești.
Fără ca tu să vrei, visele mi le împlinești,
De a urca pe culmi înalte și trăi timpuri regești.
Tu fără ca să vrei prin gând îmi tot vorbești,
Am mâna lipită de …
Cer poruncile să le împlinești.
Toate gândurile mele reci,
Aste versuri sa le facă,
terci !
Foto: Arhiva Zi.Ne de Vâlcea
