Printre cei care au pus bazele teatrului se află și Doina Migleczi, o figură esențială în conturarea identității artistice a instituției în primii ani. În palmaresul trupei, există o distincție care a fost primită de actorii vâlceni la Festivalul Internaţional Edinburgh Fringe. Teatrul are în repertoriu atât spectacole pentru publicul larg, cât și producții dedicate copiilor și tinerilor.
Contextul comasării Teatrului Ariel
Acum o săptămână, pe 3 noiembrie, primarul municipiului Râmnicu Vâlcea, Mircia Gutău, a anunțat intenția administrației locale de a unifica două dintre principalele instituții de cultură din subordinea Primăriei, Teatrul Municipal Ariel și Filarmonica Ion Dumitrescu.
Potrivit unui comunicat publicat pe Agerpres și a unei postări publicate pe pagina de facebook a primăriei, municipalitatea anunță cetățenii că măsura este motivată de dorința de eficientizare a activității culturale și de reducerea cheltuielilor administrative, prin comasarea structurilor de conducere și de suport administrativ. În același timp, instituția menționează că decizia vine „în urma numeroaselor semnale privind disfuncționalități, unele majore, în cadrul Teatrului «Ariel»”. Tot în comunicatul de presă Agerpres, prezent și pe site-ul primăriei, se precizează că „unificarea ar urma să intre în vigoare la 1 ianuarie 2026, după ce decizia va fi aprobată de Consiliul Local”. Din comunicat aflăm că atât Teatrul Ariel, cât și Filarmonica Ion Dumitrescu ar urma să își păstreze profilul artistic și denumirile actuale, dar nu ar mai exista ca instituții de sine stătătoare.
Anunțul vine la doar câteva luni după o perioadă de instabilitate în conducerea teatrului Ariel. În iulie 2025, mandatul de manager al fostei directoare Anca Olteanu s-a încheiat, iar în urma unui vot intern, conducerea a fost preluată interimar de actrița Julliet Attoh. Într-o postare din iulie de pe pagina de facebook a Primăriei Municipiului Vâlcea, primarul Mircia Gutău respingea zvonurile privind o posibilă închidere a teatrului și vorbea despre nevoia de „a pune lucrurile în ordine după un mandat mediocru”, invocând tensiuni interne și performanțe scăzute. „Teatrul Municipal Ariel nu se desfiinţează! (…) Este o marcă a acestui oraș și așa va rămâne. Dar dincolo de independența actului artistic, nu trebuie să uităm că suntem datori publicului cu evenimente care să încânte și să atragă spectatori din toate categoriile de vârstă”, a declarat edilul la 11 iulie 2025, într-un text publicat de Vâlcea Info. Sub noul management interimar, teatrul Ariel a anunțat organizarea unei conferințe de presă pe 14 iulie 2025, în care ar fi urmat să fie prezentată strategia instituției pentru următoarele patru luni.
Concursul de dosare de management anulat oficial
Pe site-ul teatrului Ariel, există un anunț public care prevede organizarea unui concurs de proiecte de management pentru alegerea următorului manager al teatrului, care stabilește și un calendar al concursului, 23 octombrie 2025 fiind ziua desemnată pentru aducerea la cunoştinţa publică a condiţiilor de participare, 13 noiembrie 2025 fiind termenul pentru depunerea proiectelor de management şi a dosarelor de concurs de către candidaţi, iar pe data de 14 a aceleiași luni, soluționându-se rezultatele selecției de dosare. Pe 28 octombrie, însă, pe site-ul instituției, apare un anunț de suspendare a concursului de selecție a viitorului manager al teatrului Ariel, document semnat de edilul orașului, ce nu cuprinde nici o altă justificare legată de concursul anunțat.
Suspendarea neașteptată a concursului accentuează incertitudinea privind coerența planurilor autoritatii locale cu privire la soarta instituției, cu atât mai mult cu cât anunțul privind comasarea a urmat la scurt timp după cele două anunțuri.
Voci din comunitatea vâlceană
În postarea făcută de Primăria Municipiului din data de 3 noiembrie, prin care se anunță decizia primăriei de a comasa instituțiile, mai mulți cetățeni ai Râmnicului își exprimă părerile cu privire la anunț: Daniel spune „(…) faceți economie la cultură acum și veți pierde calitatea educației în timp”. Andreea ridică o problemă legată de competențele viitoarei conduceri a unei instituții hibrid: „Sunt curioasă cum va arăta profilul managerului care să fie egal competent și în teatru, și în muzică simfonică”. Marian întreabă dacă există studii de impact care să stea la baza propunerii de comasare. Un alt comentariu aparține lui Virgil Ștefan Nițulescu, directorul Muzeului Național al Țăranului Rămân, un muzeu naţional de arte şi tradiţii populare din Bucureşti, aflat în subordinea Ministerului Culturii. Nițulescu scrie „Ca manager cultural și fost secretar general în Ministerul Culturii, nu pot decât să vă spun că ați luat decizia greșită. Păcat!”. Oamenii publică și fotografii cu spectacole la care au fost recent la teatrul Ariel. Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea nu răspunde public la niciunul dintre comentariile adresate în postare.
Declarații oficiale
Deocamdată nu este anunțată oficial o dezbatere publică pe subiectul comasării Teatrului Ariel, însă primarul a acordat un interviu potrivit căruia asigură cetățenii că managementul filarmonicii va reuși să aducă rezultate performante și după comasarea celor două instituții: „cum administrezi 90 de inși, mai poți administra încă 40”. Primarul mai susține că le-a fost atrasă atenția unora dintre actori ai teatrului „că nu vin la serviciu sau că vin două ore pe zi” și că nu există public suficient, spectacolele având uneori un public în sală de câteva persoane: „Nici un actor nu va pleca, dar personalul administrativ va găsi locuri de muncă și va fi redistribuit în locuri unde nu avem angajați”, asigurând reporterul că „nimeni nu va pleca acasă”.
La întrebarea reporterului legată de cum se face economie, dacă nimeni nu-și va pierde locul de muncă, primarul menționează că se bazează că unii dintre angajați vor ieși la pensie sau că nu toți vor accepta posturile oferite, concluzionând că își dorește ca actul de cultură trebuie să fie realizat la standard ridicat. Primarul acuză că actorii nu au înțeles că trebuie să fie „solidari” cu conducerea, însă nu specifică ce înseamnă solidaritate, de ce nu s-au luat măsuri de către conducere pentru ca problemele interne să fie soluționate și nici ce va fi diferit cu noul manager al unei instituții de muzică clasică sau cum acesta va reuși ce n-a reușit un manager teatrului. Menționăm că momentan nu a fost publicat niciun proiect de hotărâre în transparență decizională pe site-ul primăriei care ar trebui să conțină documentele care expune motivele și justifică decizia propusă.
Până în prezent, nu au existat reacții publice din partea conducerii celor două instituții culturale, întrucât nici managerul interimar al Teatrul Municipal Ariel, Juliett Atoh, nici prof. Petruț Constantinescu, manager al Filarmonicii Ion Dumitrescu nu au comentat public decizia administrației locale. Zine de Vâlcea a contactat conducerea ambelor instituții pentru un punct de vedere, însă până la momentul publicării acestui material, nu am primit niciun răspuns.
Când lipsa unui management performant devine context prielnic comasării
Până la decizii drastice precum comasarea, un manager dispune de o serie de măsuri care se pot lua legal pentru ca actul de cultură să fie realizat la standarde înalte. Așa cum spune primarul Râmnicului, în cazul în care actorii „nu vin la program”, nu participă la anumite activități sau nu arată „solidaritate” față de conducerea teatrului, există sancțiuni care se pot aplica prin lege la momentul în care acest lucru se întâmplă, care constituie măsuri luate din timp, înainte de a ajunge la concluzia că teatrul nu este performant și trebuie comasat cu o altă instituție. Conform art. 247–252 din Codul muncii, absența nemotivată de la locul de muncă sau refuzul de a executa sarcinile de serviciu este abatere disciplinară.
Există și se pot aplica sancțiuni individuale, de la avertisment verbal, scris, până la reducerea salariului de bază pe o perioadă de 1–3 luni, cu 5–10% sau chiar desfacerea contractului de muncă. Toate aceste sancțiuni se pot aplica după o cercetare disciplinară prealabilă, după ce actorului i se comunică fapta în cadrul unei audieri, conform art. 248 din Codul Muncii.
Lipsa de performanță a teatrului, invocat de administrație, atunci când un spectacol ajunge să se joace doar în fața câtorva spectatori, este o problemă care ține de felul în care este gestionată activitatea artistică în ansamblu. Ne întoarcem, astfel, tot la situații care reflectă mai degrabă o lipsă de eficiență de management care se răsfrâng în deficiențele de promovare sau planificare a unor spectacole. Potrivit O.U.G. nr. 189/2008 privind managementul instituțiilor publice de cultură, directorii instituțiilor de cultură sunt evaluați periodic în funcție de modul în care își ating obiectivele din proiectul de management – inclusiv în ceea ce privește vizibilitatea și atractivitatea spectacolelor.
Prin urmare, o astfel de situație trebuie privită de către administrație ca un semnal de revizuire a strategiei manageriale, de sancționare a managerului sau de organizare a unui nou concurs public de proiecte de management – așa cum fusese anunțat în octombrie pe site-ul teatrului, ca mai apoi să fie anulat și nu ca motiv de comasare cu alte instituții.
Un teatru fără direcție este la risc de a-și pierde identitatea
Potrivit unor surse locale apropiate teatrului, în interiorul instituției se resimt tensiuni și disfuncționalități care s-au accentuat în ultimii ani. Una dintre principalele probleme semnalate este lipsa unui proces real de profesionalizare a actorilor. Totodată, trupa teatrului se află într-o inerție artistică, fără o strategie clară de reînnoire sau de integrare a tinerilor absolvenți, ceea ce afectează atât dinamica artistică, cât și capacitatea instituției de a atrage un public nou. Pe fondul acestor probleme, sursele menționează și faptul că între 2015 și 2017, Nicolae Poghirc, actualmente actor la Teatrul Național Marin Sorescu din Craiova ar fi fost înlăturat din funcția de manager al teatrului Ariel după doar un an și jumătate de mandat.
Mandatul său este considerat însă a fi un mandat prolific, teatru având în acea perioadă un număr semnificativ de premiere. Plecarea lui Poghirc a generat și mai multă instabilitate managerială și confuzie în rândul angajaților, declară sursa. De atunci, în lipsa unei viziuni unitare și a unei conduceri stabile, teatrul Ariel pare să traverseze o perioadă de stagnare artistică și de pierdere a identității sale culturale în peisajul local. Din aceeași sursă locală reiese că Primăria și-ar fi arătat, de-a lungul timpului, disponibilitatea de a fi permisiv și de sprijini teatrul, însă nu este deloc clar ce măsuri concrete au fost luate pentru a rezolva problemele interne semnalate.
Chiar dacă, există tensiuni într-un colectiv, amintim că o trupă de actori nu poate fi învinovățită pe deplin pentru eșecul managerial al unei instituții, iar pentru rezolvarea acestor disensiuni, ordonatorul principal de credite, în acest caz Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea, are la dispoziție măsuri legale pentru stabilirea unui management corespunzător. Absența unui management coerent și profesionist poate crea în instituții un vid de conducere care face ca întocmai din interior oamenii să nu mai „tragă” pentru instituția de cultură de care aparțin.
Fără viziune artistică, fără o coordonare internă a trupei, fără fermitate în aplicarea regulamentului, fără o strategie de recrutare de noi talente și implementarea unor programe de dezvoltare și promovare, procesele esențiale pentru buna funcționare a instituției au de suferit, trupa poate rămâne fără motivație iar activitatea artistică se poate diluat. Astfel, o instituție de cultură riscă o degradare lentă, pierzându-și vizibilitatea și relevanța în peisajul cultural local.
Mai mult decât o simplă formă de divertisment, atunci când este bine gestionat și pus în slujba comunității, teatrul devine un instrument educațional. Teatrul, prin faptul că se poziționează ca o oglindă a societății poate spori dialogul intergenerațional, poate încuraja empatia față de poveștile unor personaje diverse și poate cultiva un tip de reflecție colectivă necesară într-o perioadă în care oamenii tind să nu se mai asculte unii pe alții. Dramaturgă, profesoară la Universitatea de Artă Teatrală, Mihaela Michailov declara într-un articol recent, la aniversarea a zece ani de la înființarea Centrului Cultural Educațional Replika din București, unde este și co-fondatoare, că:
„(…) dacă educația culturală nu devine o prioritate politică națională, e greu să schimbi ceva”. iar „ (…) lipsa de concursuri duce la un blocaj care afectează foarte mult tipul de deschidere și echitatea.”
Foto arhivă
Ce spun profesioniști în management cultural despre comasarea propusă
Am stat de vorbă cu una dintre persoanele care a reacționat la anunțul Primăriei din Râmnicu Vâlcea, Virgil Nițulescu, managerul Muzeului Național al Țăranului Român din 2010. Niţulescu este doctor în istorie și activează în domeniul cultural-muzeal, fiind membru în diverse comisii, inclusiv în Comisia Națională Română pentru UNESCO:
„Din câte știu, Râmnicu Vâlcea are o populație de peste 90.000 de locuitori și, mai ales, are o veche tradiție culturală. Din această perspectivă, o unificare a două instituții de spectacole sau concerte, cum sunt Teatrul Ariel și Filarmonica Ion Dumitrescu, ar aduce deservicii publicului din municipiul reședință de județ, pentru că nou creata instituție nu ar putea funcționa eficient; pe această cale, unificarea ar aduce bătăi de cap suplimentare pentru autoritatea tutelară. Pe de o parte, Râmnicu Vâlcea nu este un oraș mic, în care lipsa personalului de specialitate – de exemplu – să justifice comasarea mai multor instituții de cultură într-un fel de centru cultural. Pe de altă parte, cred că, la preluarea Filarmonicii de la Consiliul Județean, Primăria Municipiului și-a asumat niște obligații, cel puțin, morale, de a avea grijă de buna funcționare a instituției muzicale. Desființarea, prin comasare, a celor două instituții ar evidenția că Primăria nu a dovedit seriozitate, atunci când a acceptat preluarea Filarmonicii în subordinea sa. Cum ar putea funcționa nou creata instituție și ce ar fi aceasta?”
În acest context de instabilitate și vid managerial, propunerea de comasare a Teatrului Ariel cu Filarmonica „Ion Dumitrescu” apare mai degrabă ca o măsură administrativă de avarie, nu ca o soluție reală de revitalizare culturală. În loc să abordeze cauzele profunde ale declinului, lipsa de management profesionist, absența unei strategii de resurse umane și de dezvoltare artistică – comasarea nu face decât să mascheze degradarea instituției, transformând-o într-un simplu compartiment al unei structuri mai mari, care ar putea fi la rândul, ei afectată. În loc să fie sprijinit să-și reconstruiască o activitate artistică, teatrul este absorbit din punct de vedere birocratic, riscând pierderea identității și autonomia în numele unei eficientizări contabile. Pentru că întrebarea ridicată este una și legată de competențele unui manager care ar avea de gestionat atât o filarmonică, cât și un teatru, Nițulescu adaugă:
„Managerul noii instituții ar trebui să aibă cunoștințe vaste de management cultural, dar și să acopere o arie largă de cunoștințe, atât în domeniul muzicii simfonice, cât și al teatrului. Managerul unei instituții publice de cultură trebuie să aibă, înainte de orice, cunoștințe de specialitate, și abia apoi și cunoștințe de management. De regulă, comasarea unor instituții publice de cultură este luată de autoritatea tutelară, nu pentru a le face să funcționeze mai bine, ci pentru a reduce costurile de administrare. Desigur, în urma unei asemenea unificări, în ipoteza în care costurile de administrare s-ar reduce, nou creata instituție ar putea funcționa mai deficitar decât fiecare dintre instituțiile originare. În orice criză instituțională de acest fel, soluția corectă nu este reorganizarea administrativă, pe baza unei expertize pe care autoritatea tutelară, de regulă, nu o are, ci alegerea unui manager bun, în urma unui concurs desfășurat corect, în fața unei comisii formate din specialiști care și-au dovedit valoarea, la nivel național. Desigur, căutarea unui asemenea manager poate să nu fie ușoară, dar este mai eficientă, pe termen lung. Abia după instalarea noului manager, acesta va putea propune, în cunoștință de cauză, soluții de reorganizare internă, dacă ele se dovedesc necesare.”
Potrivit unei surse cu experiență în managementul instituțiilor teatrale, în cazuri similare, practicile sănătoase includ concursuri de management transparente, obiective clare și evaluări periodice. Orice reconfigurare ar trebui să evite confundarea identităților instituționale și să asigure responsabilități artistice clare.
Foto arhivă
Diferențe de structură între un teatru și o filarmonică
Teatrul Ariel este al doilea teatru de repertoriu din oraș, alături de Teatrul Anton Pann, o instituție de cultură în subordinea consiliului județean Vâlcea. Anton Pann are un repertoriu bogat, a beneficiat de investiții de modernizare, are producții noi, o trupă de actori tineri, prezențe la festivaluri naționale și un management care face toate aceste lucruri posibile. Așadar orașul vine la teatru dacă oferta culturală răspunde nevoilor comunității și dacă trupa de actori dispune de leadership corespunzător.
Având în vedere managementul disfuncțional și problemele de gestionare a trupei de actori, informații confirmate și din interior, dar semnalate și de edilul municipiului, atragem atenția că, deși intenția primăriei poate fi una care aparent susține actul de cultură, soluția la problemele interne ale teatrului care presupune comasarea cu o altă instituție poate să afecteze iremediabil relevanța teatrului Ariel în comunitatea vâlceană.
„Nu există instituții care să fie și teatre și filarmonici, în același timp. Sunt două tipuri diferite de instituții de cultură, cu publicuri diferite și cu bugete diferite. Funcționarea unei filarmonici, pretinde, întotdeauna, cheltuieli mai mari decât funcționarea unui teatru. Din această perspectivă, teatrul ar ajunge, în instituția nou creată, ruda mai săracă a filarmonicii. Dacă chiar nu se găsește nicio soluție privind reorganizarea teatrului Ariel, atunci, poate că ar fi mai bine ca Primăria să solicite sprijinul Consiliului Județean și să încerce preluarea personalului și a activității teatrului, de către Teatrul Anton Pann. Pentru binele publicului și al personalului ar fi preferabil. Nu este, nici aceasta, o soluție neapărat recomandabilă, dar, oricum, ar fi o soluție mai logică ” adaugă Nițulescu.
Deși în ultimii ani au existat discuții despre comasări în domeniul cultural, între teatre – de exemplu, trupa unui teatru de tineret devenită secție a teatrului dramatic – sau între ansambluri muzicale, din cercetările noastre, nu există în România niciun caz în care un teatru și o filarmonică să funcționeze sub un singur management. Teatrele și filarmonicile au misiuni artistice, structuri profesionale și regimuri bugetare diferite: teatrele produc spectacole de interpretare dramatică, iar filarmonicile organizează concerte simfonice și au o orchestră cu activitate muzicală specifică.
De ce Râmnicu Vâlcea are capacitatea culturală pentru două teatre
Existența a două teatre într-un oraș nu este însă o situație excepțională, ci una întâlnită și în alte orașe din țară. Orașul Botoșani are două teatre: Teatrul Mihai Eminescu și Teatrul Pentru Copii si Tineret Vasilache, care aparțin de primărie ambele instituții performanțe și complementare ca misiune. La Brașov funcționează două teatre subordonate Primăriei: Teatrul Național Sică Alexandrescu și Teatrul Arlechino, axat pe producții pentru tineri. Ambele funcționează independent artistic, cât și administrativ. În Sibiu și Târgu Mureș – orașe comparabile ca mărime și număr de locuitori cu Râmnicu Vâlcea – există câte două instituții teatrale independente, Teatrul pentru Copii și Tineret Gong și Teatrul Național Radu Stanca Sibiu și Teatrul Național Târgu Mureș și Teatrul Ariel Târgu Mureș, teatru pentru copii și tineret. Pe lângă acestea, în Mureș există și Teatrul Maghiar de Stat.
Toate cele menționate sunt teatre finanțate de structuri de stat, fără să luăm în calcul spațiile de spectacol independente din orașele menționate. Prin urmare, prezența a două teatre într-un oraș nu este o anomalie, mai ales dacă ele reușesc să aibă un management competent care să identifice nișe de public potrivite în comunitate. Un oraș ca Râmnicu Vâlcea, dar și un județ de dimensiunea Vâlcii (în care nu mai există o altă instituție de teatru în afară de Teatrul Anton Pann) au un potențial cultural suficient de puternic pentru a susține expresii artistice, care pot fi complementare una alteia.
Zi.Ne de Vâlcea a solicitat și părerea Ministerului Culturii, însă până la publicarea acestui material, nu am primit răspuns. Am cerut opinia angajaților filarmonicii, însă aceștia nu au dorit să-și exprime public părerea despre decizia de comasare.
Ce răspunsuri ne lipsesc deocamdată
Pe 11 noiembrie, la 8 zile de la anunțul făcut de Primărie, Federația Teatrelor Metropolitane (FMT), din care fac parte instituții teatrale bucureștene a adresat public Primăriei Municipiului Vâlcea o serie de întrebări deschise legate de decizia de comasare. Dintre întrebările deschise adresate de federație primarului cele mai multe fac referire la autonomia artistică, la motivarea anulării concursului de proiecte de management, la transparență și justificarea publică a deciziei, însoțită de dovezi:
- Există o notă de fundamentare sau un studiu de impact cultural, economic și social al acestei măsuri?
- Cum se va garanta păstrarea autonomiei artistice și a identității fiecărei instituții?
- Dacă performanța artistică este scopul declarat, de ce este blocat mecanismul legal care o poate garanta – concursul public, transparent și competitiv?
Federația Teatrelor Metropolitane reunește opt teatre de repertoriu din București: Teatrul Nottara, Bulandra, Odeon, Mic, Creangă, Excelsior, Țăndărică și Masca. „FTM a luat naștere din nevoia comună a teatrelor de stat din București de a avea o voce unitară în dialogul social și de a proteja drepturile profesionale și demnitatea artiștilor și tehnicienilor din instituțiile publice de spectacole”, îmi explică unul din membri.
Domeniul cultural este din ce în ce mai afectat de politici guvernamentale sau locale care valorifică eficiența economică, în detrimentul educației și culturii. De când am început să documentez materialul, Ministerul Culturii a declarat în spațiul public că ia în calcul comasarea Institului Național Al Patrimoniului (INP) cu cu propria structură. Inițiativa ministerului e contestată într-o petiție publică, inițiată de Pro Patrimonio, semnată în prezent de peste 12.000 de oameni. INP este instituția care documentează, cercetează și gestionează monumentele istorice din România și are rolul de a păstra un echilibru între expertiza specialiștilor și deciziile autorităților. Un articol Scena 9 explică ce s-ar pierde dacă INP are fi asimilat de Ministerul Culturii.
Ceea ce se întâmplă la nivel instituțional nu rămâne fără ecou în viața artiștilor sau ai lucrătorilor culturi. În raportul Munca în Cultură 2025 – Situația socio-economică și de sănătate a artiștilor și lucrătorilor culturali din România publicat de Centrului Cultural Clujean, mai bine de jumătate din respondenți afirmă că munca lor este social importantă, dar marginalizată economic, iar jumătate dintre respondenți au semnalat o formă de îngrădire a libertății de expresie. Raportul formulează și o serie de recomandări concrete pentru îmbunătățirea condițiilor din sectorul cultural, printre care amintim mecanisme de reprezentare colectivă mai puternice și investiții în spații de creație, centre culturale și rețele de colaborare între artiști.
Cultura ne privește pe toți
Râmnicu Vâlcea este un oraș care a demonstrat că are public pentru cultură atunci când există relevanță artistică, însă soluția nu este să unim administrativ instituțiile, diminuându-le profilul cultural unic, ci să le redăm sensul și încrederea în propria misiune, întărindu-le managementul, și o dată cu asta, repertoriul și relevanța în comunitate.
Puteți susține atât Teatrul Anton Pann, cât și Teatrul Municipal Ariel, cât și Filarmonica Ion Dumitrescu, mergând la spectacolele și concertele din cadrul celor trei instituții și susținând cultura ca instrument de educare, nu doar de divertisment.
Pentru a solicita organizarea unei dezbateri publice privind un posibil proiect de hotărâre, e nevoie să trimiteți pe adresa de e-mail la primaria@primariavl.ro sau o poți depune fizic la Registratura Primăriei (str. General Praporgescu nr. 14), de luni până joi, între 8:00–16:00, vineri între 08-13.30). Este important să soliciți un număr de înregistrare, pentru a confirma primirea oficială a cererii și a garanta că aceasta intră în circuitul administrativ legal. Oricine poate iniția sau participa la dezbatere, ca simplu cetățean, ca reprezentant al unei asociații sau ca profesionist din domeniul cultural. Mai multe informații, aici.
Pentru crearea unei petiții, se poate accesa Manualul de Advocacy dezvoltat de cei de la Fundația CERE, unde se află informații utile legate de instrumente .
Credit foto: Pagina de Facebook Teatru Ariel, Zile si Nopți, website Teatru Ariel.
